Oameni de seamă ai comunității

1. Ioan Enescu - medic, membru al Academiei Române
Născut la 12 august 1884 în satul Porceşti, Ioan Enescu şi-a făcut studiile medicale la Bucureşti (1902-1912), şi a căpătat titlul de doctor în medicină în 1912. În perioada 1913-1915, beneficiază de o specializare la Berlin, iar apoi devine medic secundar internist la Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti (1918-1920) şi la Spitalul Colţea (1920-1921).
Cariera sa universitară şi-o începe ca asistent la Clinica I Medicală din Bucureşti, continuând-o ca şef de lucrări. A fost medic primar la Spitalul Central din Chişinău (1921-1927), continuând, în acelaşi timp, şi cariera universitară, la Facultatea de Medicină din Iaşi. Aici susţine cursuri de farmacologie (1924-1927), dedicându-se apoi exclusiv celor de clinică terapeutică (1927-1962).
Titlul de membru titular al Academiei de Medicină pe care Ioan Enescu îl obţine în anul 1935 încununează, la nivel de excelenţă, meritele sale profesionale de până atunci. Ulterior (1952), devine membru corespondent al Academiei Române şi apoi membru titular. Academia de Ştiinţe Medicale îi conferă, de asemenea, titlul de membru titular. Apartenenţa la asociaţii profesionale internaţionale (între care şi Societatea de Cardiologie din Paris) vorbeşte, o dată în plus, despre anvergura recunoaşterii meritelor sale profesionale. În 1971, Ioan Enescu obţine ultima sa distincţie importantă, aceea de "Om de ştiinţă emerit". După o viaţă în care şi-a înmulţit cu asupra de măsură talantul, a trecut întru cele veşnice la 14 martie 1972.

2. Preot Profesor Scarlat Porcescu
Născut la 10 decembrie 1911 în satul Porceşti, a fost primul copil din cei şase ai familiei de ţărani răzeşi Constantin şi Paraschiva Porcescu.
Clasele primare le va face în satul natal, cu rezultate foarte bune. Era perseverent în tot ce făcea şi de timpuriu a avut o pasiune pentru istorie, pe care o va păstra şi mai târziu. Continuă studiile liceale la Seminarul Teologic "Sfântul Gheorghe" din Roman, între anii 1923-1931, iar apoi a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, fiind licenţiat în 1935. Aici a luat contact cu o nouă metodă de lucru, sistematică, în domeniul cercetării ştiinţifice, având ca modele profesori de înaltă ţinută morală şi intelectuală.
Pentru a putea profesa în învăţământul liceal şi seminarial, urmează în anii 1935-1936 Seminarul Pedagogic Universitar-Iaşi, iar între anii 1943-1947 a urmat şi Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii ieşene. Între timp, în 1939, a fost hirotonit ca preot în Catedrala Episcopală din Roman. Funcţionează ca profesor la Seminarul Teologic Roman între anii 1941-1943 şi 1945-1947. Îl reîntâlnim apoi la Iaşi, la Seminarul Teologic "Veniamin Costache", întâi ca profesor şi apoi ca director. A fost ultimul director al acestui Seminar, care şi-a închis porţile în august 1948.
De la 1 ianuarie 1949 şi-a început activitatea la nou înfiinţata Şcoală de cântăreţi bisericeşti a Arhiepiscopiei Iaşilor, şcoală care, datorită măsurilor restrictive ale guvernării comuniste, a fost desfiinţată şi mutată la Suceava, fuzionând cu cea de aici, unde preotul Scarlat Porcescu a funcţionat în anii 1950-1952.
O nouă restrângere de activitate are loc în anul şcolar 1952-1953, când şcolile de la Suceava şi Roman au fost mutate la Mănăstirea Neamţ, unde Părintele Profesor nu a mai putut veni, rămânând în activităţile administrative de la Centrul Mitropolitan Iaşi, ca inspector eparhial, consilier administrativ-cultural, vicar administrativ eparhial, până la 1 aprilie 1977, când s-a pensionat. A continuat însă, cu acelaşi interes, cercetarea trecutului bisericii strămoşeşti de pe meleagurile Moldovei.
A trecut la cele veşnice peste alţi 14 ani, în ziua de 3 decembrie 1991.

Lucrări publicate:
- Episcopia Romanului în sec. XV. Întemeiere şi organizare, Bucureşti, fără an (după prefaţă, pare a fi tipărită în 1941).
- Biserica Episcopală din Roman, Bucureşti, Meridiane, 1970.
- Catedrala Mitropolitană din Iaşi, Mănăstirea Neamţ, 1977.
- Episcopia Romanului, Roman, 1984 (reeditată în 2008).
- Mănăstirea Vorona, Mănăstirea Neamţ, 1989.
- Episcopia Huşilor - Pagini de istorie. Roman, 1990.

Lucrări în colaborare:
- Mănăstirea Neamţ, de Scarlat Porcescu şi diacon Ioan Ivan, Mănăstirea Neamţ, 1981.
- Mănăstirea Văratec, de Scarlat Porcescu, diacon Ioan Ivan, Bartolomeu Valeriu Anania, Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi monahia Nazaria Niţă, Iaşi, Mitropolia Moldovei şi Sucevei, 1986.
Lucrări în extrase:
- Un Episcop de Roman uitat - Filoteiu, 15 iunie - 20 septembrie 1600. Extras din revista "Cronica Romanului" (mai - iunie 1943).
- Sf. Parascheva cea nouă. Extras din revista "Mitropolia Moldovei şi Sucevei" (nr. 3-4 martie/aprilie 1956).
- Mărturii ale prezenţei şi evlaviei româneşti la Athos. O ctitorie românească la Sfântul Munte Athos, Schitul Prodrom. Extras din revista "Mitropolia Moldovei şi Sucevei" (nr. 4/1986).


A realizat, de asemenea, şi alte lucrări (fie publicate în volume de antologii, fie rămase în manuscris - şi parte din ele nefinalizate), după cum a publicat şi numeroase articole (154) în revista "Mitropolia Moldovei şi Sucevei" .


                                      

                                            Preot,Profesor Scarlat Porcescu


3. General Vasile Nădejde
Născut la 8 mai 1887 în satul Porceşti, din părinţii Năstase şi Tiţa, buni creştini şi gospodari, într-o familie numeroasă, din care s-au ridicat nu mai puţin de patru preoţi.
A urmat şcoala primară în satul natal, apoi gimnaziul la Roman şi liceul la Bacău, având rezultate strălucite la învăţătură. După absolvirea liceului, în 1903, se încadrează pe post de învăţător-suplinitor în comuna Bahna, judeţul Neamţ, ocupându-se şi de educaţia religioasă a elevilor săi.
În toamna lui 1907, după trei ani dedicaţi învăţământului primar, se înscrie la Şcoala de Ofiţeri de Infanterie, pe care a absolvit-o în 1909. A fost încadrat apoi sublocotenent în Regimentul 27 Infanterie Bacău, făcând o carieră militară de excepţie. A fost un adevărat „apostol" în mijlocul soldaţilor, un „misionar" care şi-a propus să modeleze sufletele acestora după înaltele principii morale ale Evangheliei.
În primul război mondial a avut o participare deosebit de curajoasă, fiind grav rănit de două ori şi răsplătit cu înalte decoraţii.
I se încredinţează misiuni creştine la câteva licee militare, începând cu cel din Târgu-Mureş, unde construieşte o capelă ortodoxă, stabilind şi un însufleţitor program religios-moral al tinerilor militari. La 10 februarie 1920, urmare a meritelor sale în acest domerniu, Biserica Ortodoxă Română i-a acordat distincţia „Răsplata Muncii pentru Biserică". Va primi misiuni creştine şi la alte licee militare, precum cele din Craiova şi Iaşi, unde se va remarca din nou ca bun păstor al tinerelor vlăstare din armată.
În anul 1936 a participat la inaugurarea Liceului Militar din Chişinău, apoi îl regăsim la Şcoala de Ofiţeri Activi din Sibiu (unde a colaborat cu ilustrul teolog Dumitru Stăniloae), iar din toamna anului următor e detaşat la Iaşi, ca inspector cu pregătirea premilitarilor.
La 14 iunie 1940, în cadrul emisiunii radiofonice „Ora armatei", Simion Mehedinţi vorbeşte despre Vasile Nădejde, aducând cuvinte de laudă la adresa uneia din primele sale lucrări: Centenarul Renaşterii Armatei Române 1830-1930; Iaşi, 1931, 254 p.
O altă lucrare a lui Vasile Nădejde, publicată tot la Iaşi, în 1933, este Bătălia de la Varna din 1444. În această evocare, dedicată celebrei bătălii împotriva turcilor, în care armatele unite ale polonilor, ungurilor şi românilor, conduse de regele Vladislav al III-lea şi voievodul Iancu de Hunedoara, au fost înfrânte de oştile conduse de sultanul Murad al II-lea, autorul evidenţiază pe de o parte, vechimea creştinismului românesc, iar pe de altă parte, contribuţia militară a românilor în „cruciadele" întreprinse de lumea creştină împotriva otomanilor.
Din păcate, pentru Vasile Nădejde, asemenea multor bravi ofiţeri ai armatei române, plini de merite deosebite în luptele celui de al doilea război mondial şi dârji apărători ai valorilor creştine ale neamului, ultima perioadă a vieţii a fost marcată, dureros şi nedrept, de opresiunea agresivă a autorităţilor regimului comunist.
A trecut la cele veşnice la 2 martie 1978, lăsând în urmă, pentru cei care l-au ştiut preţui, o frumoasă imagine, un model al adevăratului ostaş-creştin, care slujeşte deopotrivă ţara şi biserica neamului.

4. Cătălin Vasile Bîrjoveanu

Este al doilea copil al familiei de dascăli Ioan (profesor de biologie) şi Maria Bîrjoveanu (profesor de limba şi literatura română), primul fiind Marcel Bîrjoveanu, cel devenit primar al comunei după la alegerile din 2008.
Cătălin Vasile Bîrjoveanu s-a născut la 6 iunie 1977 şi a dovedit de mic un spirit activ, tenacitate şi multă sete de învăţătură, parcurgând în mod strălucit toate treptele învăţământului. A parcurs clasele primare la Moldoveni, apoi, între anii 1992-1996, Liceul de Informatică "Grigore Moisil" din Iaşi, după care, în iunie 2000 a absolvit studiile Facultăţii de Informatică din cadrul Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi.
Statutul său de student remarcabil, specializările urmate în ţară (Iaşi) şi străinătate (Lille - Franţa), precum şi rezultatele deosebite din toţi aceşti ani l-au recomandat pentru o carieră universitară, devenind mai întâi preparator şi apoi (octombrie 2003) asistent al facultăţii ieşene de Informatică - Catedra Fundamentele Informaticii şi Sisteme Distribuite.
Din martie 2007 primeşte şi titlul ştiinţific de doctor, susţinând cu brio, în acelaşi complex domeniu al informaticii, teza de doctorat "Confidenţialitate pentru protocoale de securitate (Secresy for Security Protocols)".
Este de asemenea - singur şi în colaborare - autorul unor importante studii şi comunicări în domeniu, publicate în ţară şi peste hoatre.
Domeniile sale de interes ştiinţific: protocoale de securitate (modelare şi analiză, tehnici de verificare şi aplicaţii ale protocoalelor de securitate), securitatea informaţiei, criptografie, decidabilitate şi complexitate, fundamente algebrice ale informaticii.


5. Conferenţiar dr. ing. Costică Sava
Este născut la 18 septembrie 1955 şi a urmat atât învăţământul primar, cât şi cel gimnazial în satul natal (1962-1970), apoi Liceul Teoretic nr. 2 Roman (1970-1974), Şcoala de specializare post-liceală a Ministerului Industriei Uşoare din Sibiu (1974-1976) şi Facultatea de Tehnologia şi Chimia Textilelor de la Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" din Iaşi (1978-1983).
A desfăşurat o activitate profesională şi ştiinţifică de prestigiu, începând cu anul 1983, când devine inginer la Fabrica de stofe Buhuşi, ca peste numai doi ani să îmbrăţişeze cariera universitară la Iaşi, în cadrul Facultăţii de Textile-Pielărie.
Astfel, din 1991 este şef de lucrări la catedra "Procese şi maşini în filatura de bumbac", apoi conferenţiar la aceeaşi catedră, iar în 2005 devine prodecan al Facultăţii de Textile-Pielărie a Universităţii Tehnice "Gh. Asachi". Având continue şi rodnice preocupări în domeniul ştiinţific, a publicat peste 65 de articole şi lucrări în reviste de specialitate, 25 de comunicări în volume ale sesiunilor ştiinţifice şi 6 cursuri universitare, are un număr de 3 brevete şi 22 contracte de cercetare.
Este doctor în domeniul Tehnologii mecanice textile, iar atât statutul său de distins cadru universitar, cât şi deosebitele calităţi moral-umane fac din domnul Costică Sava un om apreciat şi îndrăgit, atât de către studenţi şi profesori, cât şi de către oamenii locului de unde s-a ridicat.


6. Preot Aurel Florin Ţuscanu
Fiu al acestei vechi aşezări răzăşeşti, pe care o iubeşte şi căruia "i-a răscolit" trecutul de nenumărate ori, la propriu şi la figurat, Aurel Florin Ţuscanu e născut la 25 mai 1965 în satul Hociungi - Moldoveni. A urmat clasele I-IV în satul natal, continuând gimnaziul la Şcoala Generală nr. 3 Roman şi clasele a IX-a şi a X-a în acelaşi municipiu, la Liceul "Vasile Sav".
Din 1986, urmează Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, apoi Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii "Al. Ioan Cuza" Iaşi, al cărei absolvent este, prin susţinerea tezei de licenţă "Rânduieli canonice privind familia creştină".
La 15 august 1988 a fost hirotonit preot în cadrul parohiei Deleşti-Vaslui, iar la 1 august 1991 a fost transferat la parohia Moldoveni I-Neamţ. Dedicat cu pasiune studiului şi cercetării, obţine titlul de doctor al Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, susţinându-şi cu strălucire teza intitualtă "Cunoaşterea apofatică în gândirea părintelui Dumitru Stăniloae", iar în 2000 devine şi doctorand al Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, secţia Istoria Artei, unde va susţine teza de doctorat "Bisericile de lemn din Podişul Bârladului".
În 2002 a început, la Moldoveni, construcţia unui muzeu şi a Paraclisului "Sf. Împăraţi Constantin şi Elena", reuşind ca în anul următor să fie finalizate şi sfinţite ambele lăcaşuri. La 1 mai 2004 este transferat la parohia Ruginoasa - Neamţ, iar la 1 decembrie 2004 a fost numit protopop de Roman. Actualmente, este şi preot slujitor la Biserica Precista din Roman.
Pe lângă activitatea pastorală, preotul Aurel Florin Ţuscanu desfăşoară o bogată şi neobosită activitate misionară, pedagogică, filantropică şi culturală de prestigiu. Astfel, a reînfiinţat Cercul Pastoral Misionar Moldoveni, a organizat expoziţii (de artă creştină, de carte veche, de pictură, de broderie şi argintărie bisericească), a ridicat două troiţe (una în incinta bisericii "Sf. Nicolae" şi alta la Bălţi - Mitropolia Basarabiei -, în spaţiul fostului lagăr de concentrare), a susţinut conferinţe misionare în Basarabia, a participat activ la activităţile comemorative dedicate voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt, a organizat spectacole religioase la Cercul Militar din Roman, a donat cărţi şi reviste pentru înfiinţarea unei biblioteci româneşti la Bălţi şi a donat Mitropoliei Basarabiei două clopote, cărţi şi obiecte de cult, are importante comunicări ştiinţifice la sesiunile muzeelor de istorie din Roman, Piatra-Neamţ, Bacău, Bucureşti şi Iaşi.
De asemenea, a publicat numeroase studii şi articole în revistele de specialitate, ca şi importante lucrări în volum.